Povestea unei stele

File de jurnal .

Am citit in randurile acelea o dragoste ca un chin .

A trecut ceva timp de atunci .Poate ca uneori nu vreau sa accept ca acela este adevarul .Uneori simt ca nu mai ai rezonanta in inima si mintea mea .

Am invatat sa imi iau adio in fiecare zi , am invatat sa te impachetez in fiecare zi in inima mea si sa te las acolo.Nu imi vei fi luat niciodata din acel loc.

Am inchis multe usi in urma mea ca sa ma pot desprinde de tine .

Ai plecat acum prea mult timp iar acum ...

Am simtit furie , dispret , negare , tristete.Pentru ceva timp m-am simtit din nou bolnava , in depresie.

Am crezut ca a fost vina mea , ca nu am stiut sa pretuiesc binecuvantarea primita.Am crezut ca am avut totul si nimic nu va mai putea umple golul tau.

Am trait prin iubirea ta .M-am vazut frumoasa prin tine , m-am apreciat ca om tot prin tine .

Atunci cand nu ai mai fost ai rupt din mine totul .

M-ai frant .

Am crezut ca nu ma voi mai putea ridica .Am crezut ca nu voi mai vrea sa simt ploaia , razele soarelui , lacrimile de bucurie .

Se mai vorbeste inca despre tine .In mine..

Ramai cu bine , stea...

Jurnal partea a XIX-a.Acolo unde domnește iubirea și imposibilul poate fi atins.

Am privit viața prin prisma rațiunii și apoi am privit cu sufletul.

Am uitat pentru ceva timp că era o carte despre tine .

O carte în care iubirea ce ți-o purtam și spun la trecut pentru că mă raportez la început ,trebuia să îți descrie frumosul.
Frumosul tau pe care mi l-ai dăruit deseori.

Îți mulțumesc pentru aceasta.

Nu voi mai ține cont măcar pentru câteva clipe din zi,rânduri din capitol ,de frângerea inimilor noastre.

Mă întorc la declarația pe care aș fi vrut să o fac prin povestea pe care o văd în tine.

Nu îți voi mai spune de coșmarul antitezei noastre,despre lacrimi de iubire transformate în lacrimi de dor pentru iubire.Nu îți voi mai spune despre atingerea transformată în lipsă ci despre iubirea ca o încătușare ...o dulce încătușare.

Eu am puterea să iubesc o lume întreagă .Tu ești lumea mea.Pentru că atunci când nu ești vine singurătatea iar zâmbetul dispare.Nici soarele nu îl mai simt.Ești acolo însă doar atât.Nu mai pot aduna nimic din tine.

Îți amintesc perfecțiunea pe care am văzută prin ochii mei în tine.

Nu pot descrie niciodată frumosul pentru că e un legământ sacru al luminii cu sufletul.

Îți spun că sufletul tău acoperit de iubirea mea a fost lumină în pustiire.De aceea nu mă pot desprinde.Ești soare, ziua te voi vedea iar noaptea îmi vei lăsa pacea.

 "În fiecare om sălăsluieşte un soare,

 totul e să-l lăsăm să ardă."

Jurnal partea a XVIII-a. O iubire transformată în chin.

Îmi adun din nou gândurile și încerc să le pun aici.Le pun în ordine și realizez că un singur clipit îmi poate distruge pacea.
Mă oprescși îmi amintesc motivul pentru care trebuie să depășesc totul.
Iubesc.
Am gânduri care mă urmăresc deja de ani.Mă robesc la propriu, reușesc să îmi schimbe liniștea în tulburare.
Mă gândesc la fericirea mea .Încerc să o construiesc .Să o reconstruiesc.
Bucăți aruncate peste tot.Mare dezordine.
Încerc măcar.
E un pustiu în mine pe care nu-l mai înțeleg.Alerg după lacrimi de bucurie , zâmbete , clipe de fericire.
Când le găsesc , nu mă pot bucura de ele deplin.
Renunț la tot .
Vreau să pleci .Vreau să te las să pleci .Doar așa pot să mai găsesc fericirea , iubirea mea.

E prea multă durere în iubirea ce ți-o port.Prea mult chin .

Sometimes your heart needs more time 

to accept what your mind already knows.

Jurnal partea a XVII-a

       Îmi voi permite o clipă de vulnerabilitate și voi recunoaște cu durere ca deseori sunt geloasă pe propriile-mi amintiri.Mă doare să privesc în urmă și să găsesc momente pe care cu ușurință le-aș numi perfecte

De asemenea mă copleșesc imaginile in care plecai.                                  

Mă învinovățești adesea pentru percepția diferită pe care o am .

Când m-ai întrebat de ce scriu ți-am spus că unii oameni o fac pentru că nu pot spune ceea ce simt decât așa, în scris.

Așa cum unii au nevoie de psiholog , eu mă exteriorizez aici.

Înainte scriam din plăcere , acum pot scrie doar ceea ce nu îți mai pot spune.

Aceeași discuție, același scenariu .Tot noi.

Eu zdrobindu-mi firea , inima iar tu renunțând parcă mult prea ușor.

Ore scurse și finalizate printr-un te iubesc.

Atât mai am în minte după un asemenea efort.

Îți spun că este mai ușor să pleci .Este mai greu să repari.

Te rog din nou măcar să încerci.Atât îmi mai dă speranță.Prin naivitatea mea îi dau șanse iubirii ce ți-o port.

Mi-e greu să mă desprind de tine pentru că nimic din mine nu vrea să o facă.

Mintea mea este bolnavă de prea mult gunoi dar luptă pentru noi.

Inima mă trădează și te caută mereu.

Mi-e dor de pace , de liniște.

Ai fost mai departe și cu toate acestea ți-am simțit mereu îmbrațișarea .Acum parcă nu..Mi-e dor de ea.

Doar moartea aduce lipsa ta.

A murit iubirea ta?A murit iubirea noastra?

"Amintirile nu ne mai pot omorî; 

cel mult pot face o rană să doară şi 

să sângereze din nou."