Si am stiut atunci ca intre noi este o traire pe care nu o mai simtisem niciodata.Un unic in adevaratul sens al cuvantului dar nu cumva intr-un anumit moment ne-a ajuns oboseala fericirii?
M-am gandit ca alesii dragostei absoulte sunt exceptii tot atat de rare ca si geniile.
Am fost un val al vietii , cand zdrobit de stanci cand simtind lin caldura nisipului de la mal.
Insa unele intamplari marunte din viata noastra, in loc sa ni se stearga din minte indata dupa savarsirea lor, printr-un inexplicabil joc al functiei perceptive, ne raman fixate in memorie, uneori cu o lumina si limpezime atat de neasteptate in ceea ce priveste detaliile, incat depasesc adesea evenimentele capitale care ne angajează soarta.
Asa am cunoscut dezamagirea pentru ca te anunt ca nicio femeie nu seamana cu alta iar ea simte dincolo de simturi.
Am ales ca nici cuptorul dar nici lacrima sa nu inmoaie inima mea pentru ca in ratiunea mea nu am gasit argumente pentru tradarea iubirii .
Asa ca am ales sa rationez in iubirea mea.
Am inteles ca iubirea dintre doua fiinte nu e egala, balanta atarna cand intr-o parte, cand intr-alta dupa imponderabile de care rar ne dam seama.
Am simtit o nevoie imperioasa de a fi sincera pana la cruzime cu tot ceea ce sunt eu .Mi-am construit fericirea pe o iluzie.
"Nu pot uita visul pe care l-am trăit împreună.
Numai trezirea din vis aş vrea s-o uit."
Jurnal partea I
Jurnal partea a II-a
Jurnal partea a III-a
Jurnal partea a IV-a
Jurnal partea I
Jurnal partea a II-a
Jurnal partea a III-a
Jurnal partea a IV-a
Imi place foarte mult blogul tau si felul in care scrii.se observa ca scrii cu sufletul.
RăspundețiȘtergereIti multumesc tare mult !
RăspundețiȘtergereTe mai astept pe aici:) O zi cu zambet!
Ultima fraza ucide pur si simplu, taie in bucati si sfisie...
RăspundețiȘtergereContinua sa creezi.
Uneori pentru a putea realiza ceea ce ni se intampla , avem nevoie de o astfel de cruzime , altfel traim doar printr-o minciune.
RăspundețiȘtergereIti multumesc din nou pentru incurajari.
Voi scrie...Unii oameni scriu ceea ce nu pot spune...